Rostiri și rosturi  „Rod în grâu și rost în oameni!” îndeamnă una dintre cele mai frumoase și  cinstite urări din nordul românesc de țară, Maramureșul istoric. O intersectare a pământului, din care venim și în care ne vom întoarce negreșit, cu omul, locuitorul lui vremelnic. În mod normal, cele două entități intră într-o ecuație biunivocă,

Bătrânețe, haine…second În pofida răcirii evidente a vremii, chiar dacă „iarna drăguță” e departe de a deeveni „cumplita iarnă” de odinioară, se încing spiritele și se înfruntă divizii de neuroni pe o temă vitală, dar limpede și pentru neclar- sau răuvăzător: pensia românului. Să-i crească ori să nu-i crească românului punctul? –aceasta ar fi întrebarea

 Drumul Veșniciei spre crepuscul Depozitar de amintiri mai degrabă decât născător de veșnicii, satul se tot îndepărtează și de el însuși. Tot mai golit de tineri satul românesc. Inițial, risipiți prin țară „fiii risipitori” ai generației mele dornici de afirmare, profesional și uman. Era rău – pentru sat -, dar nu răul suprem. Era doar

 Vuvuzele și fumigene  14 pentru Cotroceni. Doar 14 (patrusprezece)? Foarte redus efectivul doritorilor de a ocupa și a se lăfăi, fie și doar un cincilal-două, într-un palat; cel de pe Dealul Cotrocenilor în cazul dat. Drept e că ar fi fost mult mai mulți tânjitori de nu i-ar fi oprit puhoiul nenorocitului prag înălțat din

 „Așteptând să treacă viața”  „Fii Domn Cetățean, Măria Ta!” îl povățuia Kogălniceanu pe proasppătul Domn al Principatelor Unite, colonelul Alexandru Ioan Cuza, în discursul de întâmpinare la Focșani, la bariera dintre două timpuri ale Țării. E lung șirul celor care au râvnit „Domnia” acestei țări binecuvântate și blestemate, unită și dezunită prin vremuri prietene sau

 Bătaia peștelui  Ofertele de salvare a țării au început să facă valuri. Tulburi, încă nelimpezite ideile și gândurile de autosacrificiu personal spre binele și fereicirea celor mulți. Candidații la cazne și-au postat mutrele, retușate și întinerite, pe rețelele de socializare, beneficiind de device-uri nebănuite de un Nicolae Ceușescu. Ce-i drept, nici nu ducea lipsă de

Cum nu vii tu, Cuza, Doamne?…  Recent, în miez de august, focul de tabără din coasta modernului edificiu al  cantinei Complexului turistic de la Izvoru Mureșuluiă marca închiderea celei de a XVII-a ediții a Universității de Vară. An de an, cu o sincopă motivată  prin absența interesului autorităților exprimată în suport de finanțare,  Universitatea-tabără reunește

Cine sapă groapă altuia… departe ajunge!  O afirmație în notă pozitivă a făcut înconjurul lumii: „președinția de succes a României la conducerea rotativă a Consiliului UE”. Argument concret, dincolo de vorbe, cele 90 de dosare închise în șase luni, fapt nereușit unor conduceri rotative gomoase, cotcodăcindu-și en fanfare oul virtual. Să auzi și să nu