Editorial

Mihai Suciu

 Olguța & Manda = LOVE

   O situație absolut normală și previzibilă a pus pe jar mare parte a Mediei: unirea, până când moartea politică le va despărți, a două inimi mari pesediste. Cine nu a auzit de cele două nume de prim-plan ale scenei politice, fie că le-au produs emoții pozitive și speranțe nătânge, fie că au scrâșnit printre incisivi sau chiar i-au trimis în folclor, încadrați la specia înjurăturii pasionale? Nu-i femeie ca Olguța! Frumoasă, olteancă, voluntară. Damă bună, dar și femeie bărbată, cu personalitate puternică, greu de pus șaua pe dânsa. Deocamdată, a reușit olteanul, sperăm să o supună. Legal, după etapa pirostriilor, ce-i al ei va fi și al lui. Și invers. Inclusiv conacul proaspăt însușit. Mai puține se știau despre Manda, scos în prim-plan ca urmaș al Țuțuianului la șefia comisiei anti-SRI din Parlament, formă fără fond menită să-i prindă cu mâța-n sac pe cei cu saci și cu mâțe securizate. Iar ca să-i prinzi, musai să ai și tu un sac burdușit cu mâțe, nu doar una, fie ea și mai mare. Deocamdată, a înșfăcat-o pe Olguța, care nu și-a scos nici gheruțele, nici nu a spus pâs sau pas. Cel mult un miau-miau, dar cu totul alta semnificația decât mârâitul „Motanului Arpagic” al Blandianei, un cotoi eminamente „protestant” , cum l-ar încadra Doamna Viorica Viorela de la Victoria. Nu suportă comparație nici cu „Mâțișor” dintr-o reclamă, prinsă de Cotoiul titular cardiac cu minciuna la spălătorie.

Situație normală, pentru că este normal ca doi tineri care mișună și se mai și freacă, la atingere, prin politică să-și accelereze, la un moment dat, bătaia inimii și pentru o cauză proprie. Ultima constatare-surpriză: și inima le bate pe stânga, nu numai doctrina, de stânga, cu efecte de dreapta. Prea multe îi leagă. Unii dintre semeni, pățiți, dar și răutăcioși, egoiști, nu gustă fericirea altora, lipsiți de serotonină, hormonul fericirii, și negri în cerul gurii. Nici nu se știe încă precis dacă va fi nunta anului sau a mileniului, din vreme ce, pe rol, în sala de așteptare se află și șeful lor politic mustăcios. Marele Liviu  o tot lungește cu testele, ca Johannis cu Vasileasca, dar în alt plan. Și are dreptate, una e să propulsezi în partid o blondă de viitor, alta să o bagi în casă, pură, în rochie albă de mireasă. Cu evenimentul crucial, Olguța și Mandea l-au devansat, de văzut cum devine cu fastul și cu „bănăritul”. Dinspre bani, nicio emoție în Cetatea Banilor. Hai, Craiova!

Chinezii au inaugurat, mai ieri, cu fast specific, în care nu-i întrec nici chiar vecinii nord-coreeni, Anul Nou al Porcului de Pământ. Nu se puteau lăsa mai prejos nici românii, care vor deschide sezonul nunților de poveste. Nu va lipsi nici porcul, scăpat pestei, nu și mărului prăjit înfipt în bot. Nuntă de poveste social-democratică, cu personaje, regie și decoruri specifice: prinți, prințese, baroni locali, „bani” și haiduci – toți… de stânga. Doar vilele și conacele boierești rămân de dreapta, chiar situate pe partea stângă a „Fraților Golești”. Pe-aproape și manelele de bună calitate, nelipsite la asemenea evenimente fericite. Tradiționala urare „Casă de piatră” va fi reconfigurată. Ar merge varianta „casă de piatră prețioasă”. Un conac secular le va fi însurățeilor „cuibușor de nebunii”. „Casă cu pedigree”, boierească, procurată fără opinteli prea mari de boier, pardon, senator Claudiu Manda. Lux a-ntâia, dotări obișnuite la orice social-democrat carese respectă: piscină, robineți placați cu aur, clanțe înnobilate cu cristale Swarovski etc. În buricul târgului, la „preț discutabil”, cum afișa la vedere pe un carton ordinar un vânzător de pepeni oltenești în Obor. A negociat „discutabil” și domnul senator, coborând strigarea finală cu 150.000 de euro, de la 380.000, la 230. 000. Ce mai contau 150.000 de euro la un (alt) bugetar român, care își servește statul și statutul?!

Ban la ban trage! Și cum mai sfidează sărăcia! Probabil, tot sărăcia o scosese din conac pe ultima deținătoare, o conțopisă pesedistă, silită să o înstrăineze, după ce o procurase cu truda brațelor și mai ales eforturile minții oltenești.

Toate bune șu frumoase, aparent. Dar, se spune, „Nicio casă nu-i biserică”, mai mult sau mai puțin bântuită de necazuri. Necazul miresei ar fi că nu are loc de muncă stabil, fiind șomeră. Neacceptată nici la a patra accesare a  portofoliului ministerial de șeful statului, dar decisă să nu-i cedeze, doar viitorului soț. Nu oricine are norocul unui Ludovic I Liberalul, scutit de condica de prezență la servici. Nu și de salar, confidențial, plic secret, fără nicio obligație. Sau mai știi ce protocoale invizibile și secretizate îl leagă? Olguța este asigurată de viitorul soț că șomeritul ei nu va fi impediment în achitarea diferenței realtiv mari din suma integrală a conacului. Îl mai strângi nițel cu ușa, îl mai ameninți cu una-alta pe vânzător și mai lasă din preț. Dragostea găsește cele mai ingenioase soluții. Soluție fiabilă ar fi și plănuita nuntă cu dar și dare de mână, invitată fiind toată spuma pesedistă. Nu vrem să-i speriem pe porumbei, dar dacă nuntașul nr. 1, Dragnea Liviu, le va oferi câte o vitamină, cum le-a promis și copiilor bolnavi, iar nuntașii îi vor cinsti cu suma pensiei crescute de Olguța doar pe hârtie?

Și ce mai dar ar fi ca Liderul Maxim să o propună la funcția supremă în stat, că tot se driblează Alde Coaliția. Și dacă Olguța nu mai corespunde ca ministru, ar fi numai bună acolo sus, unde nu trebuie să faci chiar nimic. Eventual, răul bine făcut! Olguța nu a trecut Testul Papa Klaus, respinsă după patru încercări succesive de președintele misogin. Aspru și testul, îndelung gândit, de parcă și l-ar fi dedicat chiar lui, într-un moment de apăsare a conștiinței. Iar cârcotașii nu sunt convinși că Herr Joannis l-ar fi trecut. Ambii au meditat, unul pe bani, celălalt pe dai boj. Sau pe bani publici. Amândoi au dreptate: floare la ureche să fii președinte. Ca minstru, se cer competențe, experiză. Și spate.

Bine victimizată, bine dotată, ambiție, experiență, papagal etc., Vasileasca ar avea șanse mari să fie Președinte. Măcar în primul tur, cum ne-au deprins democrații sociali. Doar unul a avut șansa și după turulII să fie Președinte… o noapte! Or, pentru ea, noaptea romantică nu mai stă sub semnul probabilității, e iminentă. Mutată de la conac la Palat, ar ști ea ce are de făcut! Până la un punct, seamănă al dracului cu „haiduca” DNA-ului, cu nume forestier. S-ar reveni și la o tradiție, spulberată de neamțul adus de la Sibiu: toți ex-președinții erau… –escu! S-ar mai feminiza și funcția. Că tot îi dădea târcoale mai an o blondă fatală, ajunsă departe. Singura condiție: să rămână Vasilescu.

Ar fi frumos din partea lui Dragnea s-o pună pe listă, măcar din dispreț pentru Codruța și solidaritate… oltenească! Că doar pe toți îi făcu mama – mama lor – olteni.

Mihai Suciu