Editorial

Mihai Suciu

Mazăre amară de Rahova

 Mazărea este o plantă ierboasă cultivată, cu multiple virtuți culinare și curative, doldora de vitamine, insinuată și prețuită în salone selecte, precum și în cocioabe sărace. Până și „Regele-Soare”, Ludovic al XIV-lea, îi dădea „o înaltă apreciere”, nelipsită de pe mesele sale rgale. Planta se prezintă în mai multe variante, de la specia furajeră, la cea… antroponimică. La noi, a dat nume unor oameni mari, precum „RaduMamii”, un fel de nabab al Litoralului Românesc, cu ramificații în insule din Oceanul Indian.

Despre Radu Mazăre facem vorbire, ex-primar al Constanței, repatriat din Madagascar și cazat la „Beciul Domnesc”, cum îi plăcea să se exprime ironic însuși Mazăre. La Rahova, într-o celulă confort I, all inclusiv. Și nici nu știm dacă agreează ori ba alimentul căruia străbunii Radului i-au împrumutat numele, dar știm că îi place banul, luxul. Și circul, aidoma mai vechiului precursor numit Nero. Dacă ar fi să ne luăm după botaniști, numele specios ar fi Pisum Satirum. Ceva sugerează și sintagma latinească, nu?

Completându-mi cultura generală, capitolul cultura mazării, am căutat niscaiva asemănări între planta superaliment și proscrisul cu numele ei. Rădăcină pivotantă, cu nodozități? Tulpină aeriană, volubilă, însă fără țesut de susținere? Frunze compuse, terminate cu cârcei? Da, se potrivesc! Cu teaca în care stă ascunsă – doar până la un punct.

Mazărea e un fel de comoară pentru că stă ascunsă” – mi-a plăcut observația poporului! Autor al unui prejudiciu evaluat la 100 de milioane euro, „realizat” într-o zonă geografică românească confundată de edil cu propria moștenire, era normal – din punct de vedere strict personal, nu al legii! – ca Mazăre să se retragă în teacă.

Nu-l voi judeca eu, au făcut-o judecătorii plătiți pentru asta, ani buni, ani lungi. Finalmente, i-au ajustat destinul cu un sejur de 9 ani „după gratii”. Se spune că și alte fapte de haiducie dau conținut barosan altor dosare. Departe de mine să-i vreau răul, să mă bucur de necazul unui semen. Dar nu am nici cea mai mică umbră de încredere că prejudiciul se va întoarce vreodată acasă. Ce-i pierdut, e bun pierdut! Așa ne-au învățat, de aproape trei decenii de justiție independentă și democrație dependentă, conducătorii noștri scumpi.

Îmi permit în schimb să-i judec, în numele Deontologiei, pe confrații din Media, care i-au pregătit o primire triumfală, demnă de un bandit de top al Americii. Ce mobilizare, ce eforturi materiale și umane! Gazetari postați în toate punctele strategice, de la pista de aterizare pe pe Otopeni, la ușa WC-ului Aeroportului Internațional amintind prin nume de un român chiar mare. Imagini captate din aer, din zborul avionului, care se forța să țină piept unei furtuni neprevăzute, întârziind ora aterizării. Până și Natura era de partea Eroului! Patru polițiști îl flancau pe pasagerul care ne privea, derutat, pe hubloul navei. Respectate toate procedurile, cu mare atenție, nu ca atunci când aceeași Poliție o saltă pe Țața Frosa din piață pe motive de speculă, după ce îi confiscă cele câteva buchețele de mărar sau de leuștean, expuse ilegal pe tarabă. Și, culmea sfidării, nu posedă nici casă de marcat! Și nici picior de gazetar la locul faptei!

Ce mobilizare, câte eforturi materiale și umane!  Ce cheltuială! Statul va mai cheltui bani grei pentru sejurul Mazării la pușcărie, costul zilnic pe cap de ocnaș depășind de departe suma alocată unui copilaș nevinovat într-un lăcaș de creștere și educare. Dar pe câți îi interesează, câți își fac probleme când e vorba de ban public?

Eveniment! Breaking news! Pe lângă care, europarlamentarele sau „europarlamentările” sunt mic copil. La un moment dat, m-am speriat că s-a devansat vizita Sanctității Sale, Papa de la Roma. Totuși, până la coborârea din cer a Suveranului Pontif, nu se exclude nici o aterizare la sol,  pe pământul patriei, a unui înger blond din Costa Rica, la fel de bine primit ca… Mazăre. Parcă se și asortează, ca-ntr-un meniu de lux: Udrea cu Mazăre.

Nimeni nu este mai presus de lege. Dar câți sunt mai prejos!  Mulți nici nu reușesc să o atingă, ca pe Sfintele Moaște.

Trist dar adevărat, de Sfinții Constantin și Elena (era să spun Radu and Elena!), la sărbătoarea Constanței, a lipsit Mazăre. Nu și fasolea. Bătută.

În exces, mazărea îngrașă. Și constipă.
Mihai Suciu