Editorial

Mihai Suciu

Cine sapă groapă altuia… departe ajunge!

 O afirmație în notă pozitivă a făcut înconjurul lumii: „președinția de succes a României la conducerea rotativă a Consiliului UE”. Argument concret, dincolo de vorbe, cele 90 de dosare închise în șase luni, fapt nereușit unor conduceri rotative gomoase, cotcodăcindu-și en fanfare oul virtual. Să auzi și să nu crezi, după șirul fără de sfârșit al urechelilor externe, urmare a bârfelor și delațiunilor inventate de dușmani dinlăuntru ai țării. Fără simpatie pentru premierul ungar, Viktor Orban, m-a impresionat aprecierea acestuia asupra misiei europarlamentarilor, trimiși să reprezinte Ungaria în Parlamentul European, nu Uuniunea Europeană în Ungaria. S-o lămurim, devreme ce afirmația lăudabilă o lansau conducători (încă) ai Uniunii: suntem „Țara lui Dracula” sau „Grădina Maicii Domnului”? A opta sau a… 28-a membră a UE, plasată pe la periferia Uniunii, o suburbie promiscuă și batjocorită, scuipată de mulți și mulsă de toți.

Ironie a sorții, laudele le primea tocmai cel care, acum șase luni, făcea totul și chiar mai mult să compromită cauza, aruncând zoaie asupra „celui mai neperformant și mai slab guvern al țării”, președintele Johannis, împărțind inechivoc țara în două entități ireconciliabile: români și pesediști. Amnezic, fără să roșească, și-a asumat biruința. Că doar era rod al strădaniilor și al iscusinței „Țării Sale”. Cât despre proiectele de țară… vax! Despre „cea mai neperformantă guvernare” din toate timpurile românești și antiromânești – mucles! Unii chiar au crezut, delațiunea are mai mare deschidere spre credibilitate într-un context al urii multilaterale. Îngrijorați de soarta UE,  norvegienii, care urmau la rând după noi la volan, săreau precum corbii să ne ajute (luxeze), acaparând președinția rotativă. Că doar posedau un guvern de top, performant. Atât de performant și de prețuit, încât după o lună intra în faliment și în istorie. „Pleca acasă”, vorba „alor noștri”. Or, la noi, nevrednicii, „coafura rezistă”, vorba unei reclame tâmpițele.

Acum, Herr President, felicitat de donalzi și junkerși, aproape că își recunoaște „meritele”, afirmând că mulți au crezut într-o prestație mediocră. Din dușmănie politică și ură, chiar și-ar fi dorit-o. Că doar acesta este rolul constituțional al președintelui: rol catalizator de energii, să-i țină grămăjoară pe români și să-i apere de pesediști! Nicio vorbuliță despre Guvernul care a dus greul. Neașteptat și paradoxal, nu „Guvernul Său”, ci al Țării, constituit legal de câștigătorii alegerilor electorale din 2016, a performat în plan european dar incapabil să guverneze țara, cum ar fi făcut un guvern liberal inexistent sau visat, condus de un Ludovic. Sau mai mulți ludovici. Să  nu-i ignorăm iscusința, tactul pedagogic, fostului profesor de fizică: bine muștruluit și feștelit, Guvernul s-a mobilizat. Și a performat.

Vântul bate, coafura rezistă! Guvernul Vioricăi înfruntă vremurile rele, furtuni, tornade, grindină. Nu-l încovoaie nici ploile de injurii, nici vânturile din parlament. Caii buieștri din 26 mai s-au dovedit mârțoage la confruntarea moțiunii cu „aleșii”. Poftitorii de putere cu orice preț s-au dovedit profani în politică și chiar în folclor, „camera” proverbelor. Trebuiau să știe de mici copii cum e cu săritul hopului și cu săpatul gropii, în care  poate cădea însuși săpătorul.

Se pare că Domnul Johannis va cădea… în sus! Modelul nu e nou. Tot așa procedau și comuniștii: un tovarăș care călca strâmb, afectând „codul roșu”, era sancționat prin promovare într-o funcție și mai barosană. Eventual, transferat în Capitală, să fie în atenția conducerii superioare de partid. Fiecare cu norocul lui, funcție de ce și cât a mâncat. Klaus Johannis era prea mare pentru o țărișoară atât de măruntă și de ingrată, care nu-l merita. Anvergura personalității sale se mulează perfect pe o demnitate la vârful UE, club atât de select și demn! De nerefuzat oferta, din noment ce nici calea spre al doilea mandat la Cotroceni nu mai este doar luminiș. Inteligent ar fi să-l dăm. Cum bine era să o fi dat, la cerere, și pe baschetbalista zeiță a dreptății, cu numele fratelui-codru. Sau a răzbunării. Poate ne mai echilibrăm și balanța deficitară la export (da, sigur, din cauza incompetenței actualei guvernări!). Nu înainte de a mai organiza un referendum la fel de iscusit și de inutil. De data asta, o singură întrebare, ceva ma extinsă, dar limpede, pe înțelesul „românilor”: „Cum se face că un guvern incompetent poate asigura o președinție de succes a Consiliului UE?”
Hai, Liberare”
P.s. Un posibil proiect de țară: SȚȚ – Stârpirea Țânțarilor Țării, nemernici teroriști avizi de sânge, vampiri… penali, într-o „Românie Educată”. Nu se exclud nici alți dăunători. Cu Shengenul rămâne cum am stabilit. Ne rezolvă Președintele Consiliului European, Domnul Klaus. Ca Președinte al României, nu i-a ieșit. E drept, nici nu a prea încercat. Prevalau alte proiecte, mai personalizate.
MIHAI SUCIU