Editorial

m suciu

Cum nu vii tu, Cuza, Doamne?…

 Recent, în miez de august, focul de tabără din coasta modernului edificiu al  cantinei Complexului turistic de la Izvoru Mureșuluiă marca închiderea celei de a XVII-a ediții a Universității de Vară. An de an, cu o sincopă motivată  prin absența interesului autorităților exprimată în suport de finanțare,  Universitatea-tabără reunește frați „diasporeni” de pe „brâul viu” care, prin dictatura istoriei, încinge țara, despărțindu-ne geografic și unindu-ne spiritual.  

Dezbateri aprinse s-au insinuat și pe ordinea de zi a actualei ediții, semnalând progresele, dar mai cu seamă pragurile inhibitorii și ostilitățile în realizarea dezideratului re-Unirii cu țara, reîntregind pământul românesc. Referință exclusivă la cel de al doilea stat român contemporan, Basarabia. Republica Moldova după încadrarea… statală! („Stat suntem, nu și țară!”, îmi mărturisea durerea alor lui academicianul Mihai Cimpoi). La ora actuală a țării, „visul neîmplinit” – plâns în vers nemuritor de „poetul pătimirii noastre”, Octavian Goga -, „copil al suferinței”, înlăcrimează dar nu inflamează și nordul Bucovinei, decupat samavolnic din trupul țării prin aceeași semnătură nemernică pe un pact într-o nefastă zi de 23 august, document încă în vigoare. Produce efecte, neaneantizat încă prin voința celor care conduc țara și lumea. Un alt tratat netrebnic din 1997 reiterează samavolnicia prin voința conducătorilor vremelnici ai țării: Emil Constantinescu – președinte, Petre Roman – președinte al Senatului României și, ultimul, Adrian Severin, ministru de Externe. Ei puneau presiune pe „aleșii neamului” (ai cărui… neam?!) să adopte mizeria, menționând explicit că nu avem nicio pretenție teritorială asupra părții de țară furate de ucraineni, din porunca urmașului lui Stalin, Nikita Hrușciov.

De aducerea acasă a fraților români vlahi din Serbia nu se poate face vorbire, cel mult să-i sprijinim spre a-și prelungi… agonia, recte deznaționalizarea. Se pare că nici acest hotar de timp nu este tocmai departe.

Revenind la basarabii noștri contemporani dintre Prut și Nistru, se fac scenarii, se tot avansează iluzii. În urmă cu două ediții, în același spațiu de legendă de la Izvoru Mureșului, o tânără basarabeancă destupată la minte, migrată în Italia, avansa o variantă pesimistă dar realistă apropo de Centenarul Marii Uniri: „1 Decembrie 2018 va fi ziua dojanei buneilor noștri!”. Premoniție perfect acoperită de anul trecut, an nu catalizator al energiilor, speranțelor și acțiunilor, cât de acutizare a gâlcevilor, alimentate și dirijate de la cel mai înalt nivel.

Mai mult, la actuală ediție a unirii diasporenilor în tabără, solii basarabeni, în loc să compună o icoană, fie și înlăcrimată a spațiului lor natal,  conturau, din tușele răului și ale mizeriei, o veritabilă… caricatură. Corupție multilateral dezvoltată, oligarhi nesătui, jaf și tâlhărie la drumul mare, sărăcie lucie, criminali, mercenariat în toate structurile statului condus de un misit al Moscovei. „Hai să dăm mână cu mână!”. Ne dă mâna? Răspuns negativ, chiar dacă, ne confirmă sociologii de pe Prut, s-ar fi atins procentul, masa critică a unionismului. Cinic, unii vorbitori mai trecuți prin ani și prin funcții își deplângeau propriul paradis pierdut. Acum doi ani, un gazetar cocoțat în fruntea obștii la Chșinău, tuna și fulgera împotriva „Parlamientului”, amnezic, omitea că două legislaturi se înfruptase tocmai din mediul blamat acum.

Hai să schimbăm paradigma, oameni buni și (încă) patrioți! Să trecem dorința în voință, iar voința în faptă. Scenarii avem, nu și un proiect solid de țară. Ne lipsește o strategie realistă. Sociologii de pe Prut dau asigurări că s-a atins procentul necesar unificării, masa critică de 35 %. O sugestie: de nu ține strategia, există și stratageme! Pe concret: președintele ales în noiembrie al actualei Românii să solicite urgent, „pe persoană fizică”, și cetățenie moldovenească. În primăvara viitoare, la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, să intre în competiție cu „dodonii” altor interese, ascultărori ai altor posturi decât… Radio Erevan.

Schema pare fezabilă. În definitiv, la 1859, anonimul colonel Cuza devenea primul Domn al Principatelor Române Unite, nucleu al actualei Românii. Fără aprobări de la Moscova, Stambul, sau UE…

Hai, România!

P.s. Parafrazându-l în titlu pe cel mai mare român al tuturor timpurilor, Domnul Mihai Eminescu, l-am invocat pe Domnul Cuza, nu pe „Țepeș Doamne”, convins că nici mijloacele sale punitive nu ar potoli „țeparii”,mai mult mișei decât smintiți ai patriei. Scăpați țepei, dar mari meseriași în… țepe!
MIHAI SUCIU