Semnal editorial: LA PORȚILE PUTERII!

CARTE SUCIU

 Semnal editorial: LA PORȚILE PUTERII!

 Nonconformist, fără mască, în vreme ce mascații mișună în jurul nostru, Mihai Suciu iese pe piață cu o nouă carte: „La porțile puterii”. O introspecție a Puterii în toate ipostazele sale, prevalând varianta despotico-discreționară, preferată și practicată pe „scena puterii” – politica -, unde actori de prim-plan mărunți, prezențe efemere și netrebnice „umbre pe pânza vremii”, în vanitatea lor, se cred veșnici, nemuritori, vecini cu Dumnezeu. Sau – Doamne iartă-mă!, Iartă-i, Doamne, dacă poți! – superiori Ființei Supreme.

Ca o concluzie a romanului, cităm înscrisul de pe coperta a patra:

  „După ce încetățenise o himeră – izvor născătotr al Veșniciei -, încet dar sigur, ca o nouă Atlantidă, satul românesc se scufundă în Oceanul Neființei. Pe tabloul fără ramă al Timpului, suntem doar efemeride, acei fluturi de-o zi, ieșiți de Rusalii din larvă; țâșniți în zbor vertical, se prind într-un dans nupțial deasupra apei. Clipa repede de amor până la epuizare deasupra apei o plătesc cu viața. Aidoma bietului flluture de-o zi, după ce ne-am burdușit sufletul cu bucurii și tristeți, ne întoarcem Acasă, implorând mila și iertarea Tatălui-Creator. Doar El e veșnic, Stăpân Absolut al Timpului și al Spațiului, unica putere adevărată, Putere Absolută, deasupra tuturor puterilor mărunte și orgolioase de-o clipă, efemeride amețite de drogul iluziei. Grea misiune ți-ai asumat, Doamne! „Și, uneori, ne temem pentru Tine/Să nu orbești de-atâția păcătoși!”

Red.