Ziceți că nu sunt destui bani alocați pentru sportul românesc?(I)

FOTO COPII

 Ziceți că nu sunt destui bani alocați pentru sportul românesc?(I)

Tot mai mulți oameni din lumea sportului afirmă, și nu de azi de ieri, că sportul românesc este subfinanțat și că guvernanții, foști și actuali, nu au făcut/fac nimic pentru redresarea acestei situații. În plus, tot ei strigă sus și tare că autoritățile locale nu fac nimic pentru dezvoltarea sportului din localitățile(orașele) respective, recunoscând că  există totuși câteva care sunt interesate doar de echipa de fotbal a orașului!
Firește, oamenii au dreptate! Dar oare chiar așa să fie?!
Trecând în revistă esența afirmațiilor acestora, nu poți să nu le dai dreptate! Iată-le:
1)-Subfinanțarea sportului, atât pentru sportul de performanță, cât și pentru sportul de masă.
Dacă ne uităm pe cifre, vedem că, în anul 2019, bugetul total al Ministerului și Sportului a fost de 658.000.000 de lei, iar în anul 2020 el este de 570.507.000 lei.
2)-Baza Sportivă.
Ca și voi, și noi obsevăm că bazele sportive din țară sunt …antice, vechi și de demult, uzate din toatele punctele de vedere, și, mai mult decât atâta, sunt necorespunzătoare la nivelul cerințelor sportului de performanță contemporan. Incredibil, în anul de grație 2020, Capitala n-are încă un Patinoar artificial corespunzător(8-10.000 locuri), dar nici o Sală Polivalentă cu vreo 12-15.000 locuri, absolut necesare marii performanțe! „Normal”, n-are niciun bazin acoperit olimpic cu peste 8.000 locuri!
3)-Lipsa de interes a copiilor pentru practicarea sportului.
Este un lucru cert, odată cu apariția internetului în România, parcă prin 1993, interesul copiilor pentru sport a scăzut constant, ei făcând acum sport…pe calculator, tablete, laptop-uri etc.! Înainte de ’89, era greu să-i strângi pe copii în casă de pe terenurile de sport/maidane, chiar și după lăsarea serii! Acum este invers: părinții încearcă prin toate mijloacele ca să-i urnească pe copii din fața calculatorului, pentru a-i trimite afară din casă, la joacă! În prezent, vedem cu toții, există multe „atracții” pentru tineri! Le știți, nu mai insist. Primele modele ale copiilor sunt părinții acestora. Dacă aceștia fac sport, cu siguranță și copiii lor îl vor practica. Educația și obișnuirea copiilor cu  practicarea exercițiilor fizice și a sportului începe în familie, de abia apoi urmează școala…
4)-Legea sponsorizării neadecvată.
Sunt destui dintre aceia care afirmă că legislația în vigoare nu încurajează firmele să sponsorizeze asociațiile și cluburile sportive. Deocamdată, să-i credem pe cuvânt, până…poimâine!
5)-Mijloace și metode învechite, depășite, folosite în procesul de antrenament, inclusiv în procesul de recuperare a sportivilor.
Dacă nu ai vocație pentru această meserie și mergi la antrenament numai ca să ai un loc de muncă, nu-i de mirare că nu ești interesat de noutăți, inclusiv de mijloacele și metodele noi de pregătire și recuperare a sportivilor după efort. Dacă nu există interes și motivație, nimic nu e…normal!
6)-Lipsa de motivație a antrenorilor.
Lipsa de interes a antrenorilor pentru autoperfecționare, dar și pentru cursurile de perfecționare, vine, cred, de la demotivarea financiară a acestora. Numai în rețeaua M.T.S., antrenorii de la cluburile subordonate acestuia au salarii mult mai mici decât, să zicem, profesorii-antrenori din rețeaua Ministerului Educației și Cercetării! În acest context, nu-i de mirare că ne pleacă afară și puținii specialiști pe care-i mai avem!
Se pare că lucrurile s-au schimbat puțin între timp. Iată un Comunicat al Sindicatului Național Sport și Tineret: „Astăzi, 18 septembrie 2020, Președintele României a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Legii – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (PL-x 170/29.04.2020).
Art. II. – (1) Începând cu luna următoare celei în care intră în vigoare prezenta lege, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul instituţiilor şi unităţilor aflate în subordinea Ministerului Tineretului și Sportului se stabilesc la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2021
”.
7)-Lipsa unei competiții sportive de masă de amploare la nivel național.
După dispariția „Daciadei” în 1989, decidenții din lumea sportului n-au găsit încă o întrecere similară de mare interes, cu o mare vizibilitate, care s-o înlocuiască pe cea veche! Ce ați zice de o competiție sportivă națională, de mare amploare, cu faze locale, județene, interjudețene și cu o fază finală-care să se organizeze la jumătatea ciclului olimpic, exact după modelul Jocurilor  Olimpice, cu un oraș gazdă desemnat de organizatori(M.T.S., M.E.C., M.A.I., M.A.N., Primării etc), la vreo 6-8 discipline sportive, dintre care una să fie aleasă de orașul gazdă al competiției, care să se desfășoare vara, în timpul vacanței, timp de o săptămână, pentru copiii cu vârste cuprinse între 12 și 16 ani?! Ar trebui să i se găsească și un nume…Așa ceva există în China…de peste 25 de ani!
8)-Statul/autoritățile(centrale, regionale și locale) nu sprijină suficient asociațiile și cluburile sportive particulare.
Se cam știe, asociațiile și cluburile sportive particulare au acces la finanțări nerambursabile prin intermediul concursurilor de proiecte și programe destinate sportului organizate de Primării și Consiliile Județene. Cum banii-s puțini și cererile de finanțare sunt tot mai multe, nemulțumiții sunt tot mai numeroși. Dacă este vorba însă de fotbal, dacă există vreun interes anume, lucrurile se schimbă fundamental!
Pe de altă parte, cu foarte puține excepții(un exemplu doar: A.S.C. „B.S.G.” Târgu-Mureș, președinte-antrenor Ballai Sándor), sunt și asociații și cluburi sportive particulare care au fost înființate (poate) cu un singur scop: pentru ca antrenorii să aibă o sursă de venit și un loc de muncă! Știu că sună ca Dracu’, dar ăsta-i adevărul! Dacă-i întrebați, aceștia vă vor spune că se ocupă de inițierea copiilor într-o ramură de sport sau alta pentru…păstrarea și menținerea sănătății acestora, dar și pentru a-i pregăti și promova mai târziu spre sportul de performanță. Perfect adevărat, numai că…contra cost! Nu ar fi mai fair să recunoască acest lucru? Părinții copiilor le țin isonul: „În orașul nostru copiii n-au unde să facă sport, nu vedeți?” Banii vin de la părinții copiilor, care cotizează pentru ca odrasla lor să practice o anumită ramură de sport. Fostul internațional de fotbal, Giussy Hajnal, afirma, nu demult, că acum este la modă…fotbalul de cotizație! Statul este„rău”,  pentru că nu le pune la dispoziție câte o sală de sport care s-o folosească în mod gratuit, pentru că nu le plătește chiria, în general-pentru că nu le suportă cheltuielie de funcționare! Unii dintre așa zișii „antrenori” n-au nicio calificare, fiind simpli …instructori ori foști sportivi! Pe la înot, la Târgu-Mureș, unii dintre marii „specialiști”, care țineau cursuri de înot,  n-aveau nici măcar atestatul de salvamar, absolut obligatoriu în astfel de poziții din organigramă!
Pentru a-i ajuta totuși, primăriile ar trebui să le permită micuților sportivi, care provin de la sociațiile și/sau cluburile sportive particulare, accesul în sălile de sport ale școlilor din localitate, în afara programului școlar al acestora, în mod gratuit, atâta timp cât aceștia sunt elevi.
8)-Lipsa de VIZIUNE a decidenților și a „specialiștilor” pentru dezvoltarea și (re)afirmarea sportului românesc.
În primul rând, decidenții(politici) sunt departe de a înțelege, dacă în viața lor n-au făcut sport și nici nu au fost atrași spre această activitate, de ce este atât de important ca tinerii, românii în general, să practice sportul, pentru că, asta o știe orice om bine informat, 1 euro investit în Sport înseamnă o economie de 3 euro pentru Sănătate! Medicul sportiv Călin Dorgo ne explică de ce este important ca tinerii, oamenii  în general, să facă sport: „Un organism sănătos psihic este și un organism sănătos fizic. De la fizic pornește totul, în special de la mișcare, de la orele de sport. Din punct de vedere fiziologic, creierul, adică Sistemul Nervos Central, care în ziua de astăzi este foarte solicitat, este hrănit de fizic, de energia eliberată de glucoză, de glicogen, care sunt înmagazinate în ficat și în mușchi. Dacă noi nu alimentăm această cămară, nici creierul, celula lui nervoasă, care are mare nevoie de glucoză și de oxigen, pe care-l găsim în aer liber, nu va funcționa și, la un moment dat, un organism slab fizic va decădea și psihic”.
Poate că a venit timpul, niciodată nu este prea târziu, ca M.T.S.-ul să prioritizeze câteva ramuri de sport olimpice, pot lua exemplul Ungariei, care au o mare tradiție și care de-a lungul anilor ne-au adus multe satisfacții, medalii olimpice mondiale și/sau europene.
În același timp, este nevoie de investiții masive în infrastructura sportivă, inclusiv în Complexurile Sportive Naționale. Înainte de a ne uita mereu spre vârful PIRAMIDEI SPORTULUI, ar fi bine, mai întâi, să ne uităm la baza ei și să încercăm s-o consolidăm din toate punctele de vedere. Cei din lumea sportului știu bine la ce mă refer.
Însă, întâi de toate, cred, ar trebui ca bugetul total al Ministerului Tineretului și Sportului/an să fie măcar 1% din P.I.B.-ul României.
Mâine vom vedea ce face în mod concret STATUL pentru susținerea activitățiilor de educație fizică și sport și a sportului de masă din România.
Obs. Vă avertizez încă de pe-acum: nu sunt „avocatul Diavolului”!
(Sursa foto:suntparinte.md)
Aurel Rațiu