Tag Archives: cel mai titrat antrenor mureşean!

Şereş Şandor, cel mai titrat antrenor mureşean!

sportiva-doina-baciu-si-antrenorul-sandor-seres_74817953

Seres Sandor, cel mai titrat antrenor mureşean!

La cei 76 de ani ai săi, câţi are în prezent, Soni Bacsi se ţine bine de tot, arată a 60, face piaţa, se-ntâlneşte săptămânal cu câţiva prieteni de-ai sportului, fiind deosebit de activ. Ba câteodată mai trece şi pe la arena de popice de la Electromureş Tg.-Mureş, acolo unde, zice dânsul, este „casa mea de-o viaţă”!

După ce a jucat popice la echipa Voinţa Tg.-Mureş, între 1963 şi 1973, acolo unde l-a dus regretatul Szemany Tiberiu şi unde a învăţat popice, Sereş Sandor a revenit la Electromureş Tg.-Mureş(fostă „Ciocanul”) unde, alături de economistul Iuliu Radovici, s-a ocupat de pregătirea formaţiilor feminine de junioare şi senioare. Mă atenţionează, spunându-mi: „De la Szemany Tiberiu am învăţat popice”, nu uita să scrii asta!

În cei 39 de ani câţi a activat ca antrenor la Electromureş Tg.-Mureş, Sereş Sandor a reuşit să cucerească 26 de titluri de campion naţional cu echipa feminină de senioare Electromureş Tg.-Mureş, dintre care 12 ani fără întrerupere, performanţă nemaiîntâlnită în sportul mureşean, românesc, de ce nu?! Oare câţi antrenori, indiferent de ramura de sport, se pot mândri cu un astfel de palmares?! Niciunul, bineînţeles, cred eu. Erau vremurile în care numai în judeţul Mureş existau 6 echipe de popice în Divizia A, la fete ori/şi la băieţi: Voinţa Tg.-Mureş, CFR Tg.-Mureş, Electromureş Tg.-Mureş, Constructorul Tg.-Mureş, Dermagant Tg.-Mureş şi Chimica Târnăveni! Acum, în 2017, în Divizia A, la fete, activează numai 3 formaţii!! Comentariile sunt de prisos! Însă, fără să fiu răutăcios, se raportează cu mândrie patriotică „noi şi noi succese” ale popicarilor mureşeni, fără nicio jenă! Trist, dar adevărat.

Revin la Soni Bacsi.

-Există o reţetă a succesului?

-“Dragă, am stat în sală de dimineaţa până seara, când puteau fetele să vină la antrenamente şi am avut răbdare cu fiecare dintre ele, punând accent pe calităţile lor. Nu exagerez cu nimic, dar eram cu toţii, jucătoare, antrenori ori conducători, ca o familie”!

Pe plan intern, ca antrenor, sportivii pregătiţi de Sandor Seres au obţinut 244 de medalii de aur, 246 de argint şi 256 de bronz, la diferite probe şi la diferite categorii de vârstă, în diverse concursuri!!

Pe plan extern, Electromureş Tg.-Mureş, echipa pregătită de Soni Bacsi, a câştigat de 4 ori Cupa Mondială( în 1986 la Szeged, în 1987 la Presov, în 1999 la Bratislava şi în 2005, tot în Slovacia, dar la Podbrezová), de 6 ori a cucerit medaliile de argint şi de 4 ori pe cele de bronz! În Liga Campionilor, Electromureş a cucerit două titluri(în 2002, în finala cu Bamberg, şi în 2006, la Hunedoara), un argint, în 2010, şi 3 medalii de bronz, în 2004, 2007 şi 2013!

Aurele, îmi zice cu tristeţe în glas Soni Bacsi, în urmă cu câţiva ani mi-am depus un dosar la Ministerul Tineretului şi Sportului, având în vedere rezultatele obţinute de mine şi echipa mea pe plan internaţional, 9 medalii de aur, 12 de argint şi 15 de bronz, pentru a beneficia şi eu de indemnizaţia de merit pentru titlul de „Antrenor emerit”(pe care-l am din 1995) şi, ce să vezi?, nici până în ziua de astăzi n-am primit un răspuns favorabil!

Domnule Sereş, încercaţi un „top 3” al fetelor cu care aţi lucrat, se-nţelege, cele talentate?

Aurele, notează: 1) Doina Baciu; 2) Daniela Şopterean; 3) Duka Tilda. Dacă tot scrii, pot să-ţi spun şi un „top” al fetelor supertalentate care au plecat de la Electromureş Tg.-Mureş în străinătate: 1) Halalai Marianne(în Germania); 2) Krecensky Ana Maria(în Ungaria) şi 3) Demeter Melinda(care a fost desemnată de două ori cea mai bună jucătoare de popice din Ungaria)!

Care au fost momentele în care aţi fost foarte mândru că aţi fost antrenor de popice?

-În 2005, la Novi Sad(în Serbia), când România a cucerit titlul de campioană mondială şi, în 1999, la Bratislava, când Electromureş Tg.-Mureş a câştigat Cupa Mondială, cu 3 junioare în echipă(Airizer Emeşe, Balogh Erika şi Daniela Şopterean)!

-Cea mai mare decepţie?

În 1984, când am pierdut titlul naţional în faţa echipei Voinţa Tg.-Mureş, la o diferenţă de două beţe!! Ah, dar şi în 1985, la Zagreb, când am pierdut Cupa Europei în faţa echipei iugoslave Rijeka, tot la două beţe diferenţă!

-Domnule Sereş, un sfert de veac aţi fost antrenor al echipelor României, asta ştim cu toţii. În toţi aceşti ani, n-aţi avut propuneri de a părăsi România, pentru a activa în alte ţări?

Oh, da, am avut astfel de propuneri ! Ştii cum sunt ardelenii, se despart greu de casă. Aşa şi eu…

După o viaţă dedicată popicelor, echipei Electromureş Tg.-Mureş, te-ai fi aşteptat ca formaţia cu care a obţinut nişte rezultate de excepţie, conducerea ei, să-i fi organizat lui Soni o retragere oficială(vizibilă) din activitatea de antrenor. Cea făcută la finalul unui meci de campionat, cum s-a întâmplat, era un fel de anexă a unei activităţi, de genul am bifat-o şi pe asta ! Atunci, cu excepţia colegului Mihai Vereş, n-a fost prezent niciun ziarist!

Dacă se anunţa din timp, dar nu ca o anexă a unui joc de popice, retragerea oficială din activitatea de antrenor a lui Sereş Sandor, în prezenţa mai multor ziarişti mureşeni, ar fi captat atenţia mai multor iubitori ai sportului, la un moment unic din viaţa unui tehnician de excepţie. Cea care conduce, momentan, destinul echipei de popice Romgaz-Electromureş Tg.-Mureş, Antal Matilda, care a călătorit în destule ţări din Europa datorită în primul rând lui Sereş Sandor, ar fi trebuit, cred eu, să organizeze altfel retragerea din activitate a unui antrenor emerit de excepţie, pe numele Sereş Sandor !

Niciodată nu-i prea târziu. Soni Bacsi, Chapeau bas(Jos pălăria) !

Aurel Raţiu