Tag Archives: șeful Clinicii de Chirurgie II de la Spitalul Județean Mureș

Deces prof. univ. dr. Șerban Bancu, fostul șef al Clinicii de Chirurgie II de la Spitalul Județean Mureș

lumanare

Deces prof. univ. dr. Șerban Bancu, fostul șef al  Clinicii de Chirurgie II de la Spitalul Județean Mureș

Unul dintre cei mai buni medici chirurgi din România, prof. univ. dr. Șerban Bancu, a decedat în cursul zilei de sâmbătă, la vârsta de 66 de ani și câteva zile…Provenit dintr-o familie foarte cunoscută de medici, el făcând parte din cea de-a 3-a generație, doctorul Șerban, cum îi plăcea să i se spună, avea deschisă ușa cabinetului său medical tot timpul, mai ales pentru toți cei care îi solicitau sprijinul.
După ce în tinerețe a cochetat cu sportul de performață, jucând volei, la îndemnul tatălui său, prof. univ. dr. Emilian Bancu, și-a îndreptat atenția spre ajutorarea celor în suferință.
După abslolvirea Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, a parcurs toate treptele universitare, ajungând să conducă  o unitate medicală de elită, Clinica de Chirurgie II din Târgu-Mureș, acolo unde tatăl său fusese medicul nr. 1 foarte mulți ani.
Înmormântarea va avea loc la Cimitirul „Biserica de piatră” din Târgu-Mureș, miercuri 8 mai a.c., la ora 13,00.
Școala medicală din România a pierdut un OM foarte valoros, iar eu un prieten bun. Sincere condoleanțe, familiei!
Aurel Rațiu

 Profesorul Șerban Bancu (1953-2019)

Profesorul Șerban Bancu s-a născut pe 28 aprilie 1953 la Reghin.

A absolvit liceul ”Alexandru Papiu Ilarian” și ulterior Facultatea de Medicină din Tîrgu Mureș, promoția 1978. Din 1978 își desfășoară activitatea profesională în Clinica de Chirurgie a Spitalului Clinic Județean Mureș, condusă la acea vreme de către ilustrul său tată, Profesorul Victor Emilian Bancu. Parcurge etapele formării profesionale ca medic stagiar și secundar (1978-1983), medic specialist (1983-1990), devenind medic primar chirurg în 1990. Sub conducerea Profesorului George Ionescu susține teza cu titlul ”Operații visceral supramezocolice în cancer” obținînd titlul științific de Doctor în Medicină în anul 1987.

În paralel parcurge etapele dezvoltării carierei universitare de la asistent universitar și șef de lucrări la conferențiar universitar (1997), ulterior profesor de chirurgie (2004).

S-a remarcat de-a lungul întregii cariere ca unul dintre cei mai valoroși exponenți ai generației sale, elev și ulterior continuator al prestigioasei școli chirurgicale tîrgumureșene. Chirurg permanent ”neliniștit” a căutat cu ardoare noul în tot ceea ce făcea; având șansa unor stagii de pregătire în țară și străinătate a modificat substanțial multe tehnici chirurgicale, introducând și promovând la nivel local suturile monoplan, firul continuu în anastomozele digestive, suturile vasculare în chirurgia șunturilor poro-cave. În anul 1984 efectuează un stagiu de pregătire în chirurgia oncologică la Spitalul Universitar Saint Antoine din Paris, condus de către o personalitate de seamă a chirurgiei franceze și europene, Profesorul Roland Parc, moment care îi influențează decisiv viitoarea carieră profesională. Întors în țară abordează cu curaj o chirurgie dificilă, practicată în momentul respectiv doar în centre de excelență din România.  Este preocupat îndeosebi de chirurgia esofagului, fiind unul dintre primii chirurgi români care efectuează și promovează rezecțiile esofagiene transhiatale. Abordează cu îndrăzneală chirurgia rezecțională a ficatului și a hipertensiunii portale sau chirurgia oncologică, efectuând numeroase intervenții chirurgicale, unele dintre acestea în premieră la nivel local sau național.

Ajuns Șef de Clinică la o vârstă foarte tânără, de numai 45 de ani, reușește ca prin exemplu personal să imprime discipolilor săi aceeași dorință de autoperfecționare și performanță. Privește cu interes și speranță dezvoltarea noilor tehnici laparoscopice pe care le introduce în Clinică și susține cu insistență perfecționarea colectivului; este exclusiv meritul Profesorului Bancu Șerban faptul că la ora actuală în Clinica Chirurgie II, al cărei fondator este, se efectuează în mod curent o gamă variată de intervenții minim invasive în chirurgia biliară, a refluxului gastro-esofagian, a obezității, peretelui abdominal sau în chirurgia colo-rectală.

În anii de pionierat ai transplantului hepatic în Romania, Profesorul Serban Bancu se implică cu entuziasm în acest program. Onorat fiind de o ”veche și constantă prietenie” cu Profesorul Irinel Popescu (așa cum însuși acesta din urmă o descrie), Profesorul Bancu participă activ la programul de prelevare multiorgan, plasând centrul nostru universitar în prima linie a acestui proiect. În dorința de a construi un centru de transplant hepatic la Târgu Mureș urmează în anul 2000 un stagiu de perfectionare la Universitatea din Iowa (SUA) unde participă efectiv în echipele de prelevare și transplant hepatic. Restricții diverse și poate o lipsă de șansă l-au împiedicat să-și ducă la bun sfârșit acest ambițios vis al lui, care rămâne însă ca moștenire și datorie morală generației viitoare.

De-a lungul întregii sale vieți a jucat un rol activ în viața comunității chirurgicale și academice din România, paticipând la manifestările științifice organizate de Societatea Națională de Chirurgie unde  a prezentat  realizările colectivului pe care îl conducea. Are o susținută activitate publicistică, fiind autor sau co-autor a peste 75 de articole publicate in extenso în domeniul său de activitate. Publică 6 monografii între care se numără unele extrem de originale și apreciate, în domeniul chirurgiei hipertensiunii portale, esofagiene și mai recent al chirurgiei generale a gâtului.

A fost membru a numeroase asociații profesionale autohtone: Societatea Română de Chirurgie, Societatea Română de Chirurgie Laparoscopică, Societatea Română de Chirurgie de Urgență, Romtransplant. Mulți ani a fost membru activ în comitetul editorial al revistei ”Chirurgia” unde de altfel a și publicat în repetate rânduri.

Profesorul Bancu Șerban a fost o prezență activă în comunitatea științifică internațională, prin publicații și participări la numeroase manifestări științifice dar și în calitate de membru al unor prestigioase societăți profesionale: Societatea Internațională a Chirurgilor și Gastroenterologilor (IASGO), Societatea Balcanică de Medicină, Societatea Internațională Stoma Care, etc. A întreținut strânse colaborări cu personalități de seamă ale chirurgiei romănești sau internaționale, cu unii păstrând chiar relații de prietenie ce au durat o viață. L-au ajutat în acest sens nu doar prestanța și realizările profesionale dar și firea sa deschisă și caldă.

Pedagog înăscut, doctorul Șerban Bancu a fost profesorul multor generații de medici, absolventi ai UMFST Tărgu Mureș, predând timp de aproape 40 de ani chirurgia, pe care a iubit-o atât de mult, în limbile română și maghiară. A fost și din acest punct de vedere un exemplu de toleranță și bună înțelegere în toți acești ani frământați pe care i-a trăit.

A format o școală în Clinica Chirurgie II, pe care a fondat-o în 1997 și a condus-o strălucit timp de peste 20 de ani, până în 2018, anul când, prematur, s-a pensionat. Pentru cei mai mulți dintre noi, discipolii Domniei Sale, a reprezentat intruchiparea spiritului blând și înțelept,  a intelectualului rasat care stia deopotrivă să povățuiască dar și să dojenească cu egală dragoste și generozitate. Ca medic și chirurg a fost fără îndoială atins de geniul părintelui său, Profesorul Victor Emilian Bancu, pe care însă cu abilitate dar și cu multă trudă l-a șlefuit astfel încât să se potrivească propriei personalități. Citându-l pe ilustrul său predecesor, obișnuia frecvent să spună că ” nu i-a ajuns o viață să iubească chirurgia dar a fost suficient doar o clipă ca să se îndrăgostească de ea”.

Profesorul Șerban Bancu s-a stins din viață prematur, după o lungă și grea suferință, lăsat însă în urmă o remarcabilă moștenire. A fost un pedagog desăvărșit pentru cei care au avut șansa să-i fie studenți; medic și chirurg dedicat, a reușit să păstreze și să îmbogățească moștenirea care i-a fost încredințată și a cărei greutate și responsabilitate a resimțit-o o viață. Ne transmite nouă acum această responsabilitate pe care avem datoria să o ducem mai departe.

Drum bum, Domnule Profesor. Dumnezeu să vă odihnească în pace!